IDEOLOGIA LIBERALĂ

I. DEFINIŢIE

Liberalismul este o ideologie politică şi economică. Putem identifica un nucleu constitutiv conceptual al liberalismului : libertate, drepturi individuale, stat de drept, toleranţă şi pluralism, proprietatea privată, concurenţa.
De asemenea, putem vorbi despre metoda, temperamentul sau stilul de viaţă liberal drept o atitudine particulară de viaţă, sceptică, raţională, bazată pe experimentare şi investigare liberă, fără prejudecăţi sau tabu-uri, având conştiinţa drepturilor şi datoriilor individuale, implicând însă şi toleranţă şi respect pentru drepturile celorlalţi. Pe lângă conţinutul opiniilor contează modul în care acestea sunt exprimate : nedogmatic, netranşant, cu conştiinta failibilităţii lor.


II. ORIGINE ISTORICĂ

Liberalismul, ca ideologie politică (care, de altfel, a precedat varianta economică a liberalismului), s-a născut în urma războaielor religioase din sec. XVI-XVII, care au avut ca scop separarea Bisericii faţă de Stat şi Cetăţean, ca o încercare de rezolvare a problemei teologico-politice. John Locke, considerat ulterior părintele liberalismului politic, a promovat toleranţa politică : menirea legilor este aceea de a veghea nu la puritatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor personale, ci la siguranţa comunităţii, ale bunurilor şi integrităţii personale ale fiecărui cetăţean. Legile trebuiau să se aplice pentru protejarea cetăţenilor şi nu pentru pedepsirea celor care gândeau « liber ». În sec. XVIII, ulterior cristalizării principiilor liberalismului politic, a apărut şi liberalismul economic, al cărui părinte este considerat economistul Adam Smith. Acesta a susţinut liberatatea economică, initiativa individuala si noninterventia statului in economie. Liberalismul economic are la baza principiul « laissez- faire ».

III. ESENŢA LIBERALISMULUI

1. INDIVIDUL

Conceptul fundamental care stă la baza liberalismului este libertatea individuală. A fi liber înseamnă, în sensul cel mai general, absenţa constrângerilor : nimeni nu poate să îmi impună să fac ceea ce nu vreau să fac. A fi liber nu înseamnă capacitatea de a face ceva, ci dreptul de a o face. Libertatea unui individ se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi, pentru că fiecare are dreptul să facă ceea ce doreşte, cu condiţia de a nu leza libertatea celorlalţi.

2. SOCIETATEA LIBERĂ

Există două domenii la care ne putem referi : sfera privată (a libertăţii individuale, care ne dă posibilitatea de a trăi cum credem de cuviinţă în intimitatea propriei vieţi, conştienţi de drepturile şi responsabilităţile proprii,  fără a leza libertatea celorlalţi)  şi sfera publică (supusă jurisdicţiei legilor, pentru că civilizaţia înseamnă în definitiv, înlocuirea forţei prin legi). Eforturile liberalismului se îndreaptă spre lărgirea sferei private a acţiunilor umane, pentru a spori libertatea individuală în cadrul unei societăţi libere.

3. ECONOMIA ŞI CAPITALISMUL

Liberalismului economic i-a fost asociat capitalismul, ca sistem social în care indivizii sunt liberi să-şi urmareăsca interesul propriu raţional, să posede proprietăţi şi să profite de pe urma acţiunilor proprii. Liberalismul economic este adeptul formulei : « laissez faire », care presupune neintervenţia statului în economie. Rezultatul : proprietatea privată, iniţiativa individuală, libera concurenţă, prosperitatea economică.

4. STATUL

Statul liberal este, înainte de toate, un stat limitat atât în privinţa puterilor- statul de drept, care presupune domnia legii, cât şi în privinţa funcţiilor sale – statul minimal. Statul liberal neintervenţionist se opune statului socialist paternalist, intervenţionist. Printre principiile liberale clasice referitoare la stat se numără : separarea puterilor în stat, supunerea faţă de legi, nu faţă de judecatori, sistemul reprezentativ. Acest ultim principiu este liantul între liberalism şi democraţie.

5. DEMOCRAŢIA

Noţiunea de «  democraţie », utilizată încă din antichitate, însemnă «  puterea poporului ». În societăţile contemporane se vorbeşte despre democraţie într-o comunitate dată atunci când membrii acelei comunităţi pot să influenţeze deciziile care îi privesc. Democraţia presupune respectarea unor principii liberale : dreptul la vot, egalitatea votului, domnia legii, toleranţa, progresul permanent şi nonviolent al umanităţii.